DICTATURA PSEUDO-STIINTEI. Genocidul prin vaccinare. STUDIU

Genocidul prin vaccinare

În ţara noastră, conform Progra­mului Naţional de Vaccinare, există nouă vacci­nuri obligatorii şi gratu­ite, împotriva hepatitei B, tuber­culozei, difteriei, tetanosului, tusei convulsive, rujeolei, rubeolei, oreio­nului şi poliomielitei. Încă din 1980 au apărut serioase şi justificate în­doieli în privinţa utilităţii acestor vaccinuri, precum şi dovezi clare ale efectelor negative.

Pediatrul american R. S. Men­delsohn a avut curajul să atra­gă atenţia în cadrul unei emisiuni televizate şi printr-o carte de mare succes asupra faptului că nu există dovezi ştiinţifice convingătoare ale eficienţei vaccinurilor. În SUA, în anul 1996, în grupa de vârstă 0-1 an au fost înregistrate 54 de cazuri de hepatită B şi 1080 cazuri de reacţii adverse după vaccinul împotriva acestei boli, dintre care 47 de de­cese. Aceasta arată foarte clar că vaccinarea nu este justificată.

În urma vaccinării la copii s-au observat:

§   efecte adverse uşoare: febră, crize de plâns, inapetenţă, reacţii cutanate;

§   efecte adverse grave: convulsii, crize de tip epileptic, meningită, encefalită, afazie, necroliză epi­dermică toxică, dia­bet, tulbu­rări de coagulare a sân­gelui, infla­maţii ale nervilor periferici, boli autoimune.

În anul 1971 s-a descoperit faptul că vaccinarea poate modifica structura ge­netică a omului.

Părinţilor nu li se spune nimic din toate acestea.

Adevăraţii oameni de ştiinţă au ajuns la următoarea concluzie: „Vaccinările sunt o insultă fizio­lo­gică, pentru că re­prezintă o inocu­lare forţată a unor colonii de viru­suri şi de bacterii într-un orga­nism care poate nu este pregătit să în­frunte un asemenea atac”[1].

În Albania, poliomielita dispă­ru­-

se datorită măsurilor de igienă. În ciuda acestui fapt, în anul 1998, guvernul şi autorităţile medicale au impus o „cam­panie de prevenţie antipolio”. Vaccinul cultivat pe ri­nichi de maimuţă a fost admi­nistrat la 800 000 de copii sub 5 ani. Rezultatul: poliomielita a reapărut în Albania. Mulţi copii au făcut forme grave de boală, iar unii au murit[2].

În multe cazuri vaccinările au pro­dus scăderea imunităţii, lăsând organis­mul pradă bacteriilor.

În 1923, în Franţa, a început vaccinarea împotriva difteriei. Con­se­cin­ţa a fost următoarea: în zece ani de vaccinare, numărul cazurilor de difterie a crescut de la 11 000 la 21 000[3].

În 1992, vaccinul trivalent rujeolă-oreion-rubeolă a provocat cazuri de me­ningită post-vaccinală. Alt vaccin împo­triva rujeolei, uti­li­zat în lumea a treia, a cauzat moar­­-

tea a 20% dintre copiii vaccinaţi[4].

În anul 2009, sistemul oficial a desfăşurat o campanie de (dez)­infor­mare, prezentând Gardasilul ca vaccin pentru prevenirea cance­rului de col uterin. În realitate[5], acest vaccin conţine polisorbat 80, o substanţă care poate cauza steri­li­tate şi poate declanşa boli auto­imune, alergii severe şi chiar can­cer.

Tot în anul 2009, sistemul oficial a creat mare panică prin declararea „pan­demiei de gripă porcină” cu alertă de gradul 6. Se cunoaşte faptul că agentul patogen, virusul A H1N1, este o creaţie de laborator, iar gripa este de gravitate medie, multe cazuri vindecându-se spon­tan. Gripa porcină este un pretext pentru vaccinarea obligatorie a popu­laţiei. Fondurile de care va beneficia producătorul vaccinului sunt de 3000 de miliarde de euro. Referitor la aceasta, d-l Prof. Univ. Dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România, a declarat: „Organizaţia Mon­dială a Sănătăţii încearcă să introducă o dictatură medicală, ca şi sănătatea pu­blică, ce a început să încalce drepturile naturale ale omului, pentru că, vedeţi: a introdus ca­rantina, a interzis libera cir­culaţie, a introdus vaccinarea obliga­torie, s-a încălcat autonomia pacientului care nu poate refuza tratamentele obli­gatorii”[6].

Vaccinarea, SIDA şi AZT-ul

La ora actuală[7] există studii ştiin­ţifice serioase care acuză vacci­nările de producerea sindromului de imu­no­deficienţă dobândită (SIDA).

Acelaşi sistem oficial care a provocat SIDA slăbind sistemul imunitar al oamenilor prin vacci­nuri, a născocit şi rezolvarea problemei. „Remediul” se numeşte AZT. Această substanţă a fost testată cu mulţi ani înainte ca tratament al cancerului. Însă a fost aban­donată din cauza toxicităţii sale.

„În 1986 SIDA crea premisele

unei pieţe de desfacere extrem de promi­ţătoare.

Laboratoarele Burroughs Well­come s-au gândit atunci că mole­cula, a cărei punere la punct îi costase extrem de mult şi eşuase în tratarea cancerului, putea fi uti­lizată pro­fitabil în tratarea SIDA. Au întreprins atunci un test clinic placebo dublu-orb, autorizat de Food and Drug Administration. Astfel AZT a ajuns pe piaţă con­stituind unicul trata­ment împotriva SIDA, cu toate că testele au fost vehement criticate de către lumea ştiinţifică”.[8]

Cercetările ştiinţifice serioase au arătat că AZT slăbeşte sistemul imunitar, grăbind astfel decesul bolnavilor de SIDA.[9]

Experimentele pe oameni

Directivele internaţionale propu­se în cercetarea biomedicală care implică subiecţi umani prevăd: „Participarea fiinţelor umane ca subiecţi în cercetarea biomedicală trebuie să se subordoneze, în mă­sura posibilului, acceptului lor liber

şi în cunoştinţă de cauză”.[10]

Introducerea expresiei „în mă­sura posibilului”, deschide poarta abuzurilor. Copiii din centrele de plasament şi bătrânii neavizaţi din azile nu sunt în cunoştinţă de cauză; bolnavii mintal nu au dis­cer­nămîntul necesar; deţinuţii acceptă gândindu-se la avantaje; volun­tarii sănătoşi, fiind săraci, acceptă ex­perimentele contra unor sume de bani şi nu cunosc ade­văratele efecte negative (pe care nici expe­rimentatorii nu le cunosc, fiin­dcă fac aceste experimente toc­mai pentru a vedea efectele ne­gative). Iar despăgubirile primite în cazurile grave nu pot reda sănă­tatea.

„Experimentele pe om au că­pătat o dimensiune gigantică, şi nimeni nu ştie şi nu poate să controleze rezultatele, în afara unor rare ocazii, când anumite substanţe chimice provoacă daune consi­derabile[11] (numeroşi morţi şi handi­capaţi) şi atunci ele sunt aduse la cu­noştinţa publicului”.

Într-un experiment mondial cu tamoxifen 100 000 de femei au servit drept cobai. Acestora li s-a ad­mi­nistrat zilnic, timp de 5 ani, un comprimat de 20 mg. Tamoxifenul este folosit drept tratament şi mijloc de prevenire al tumorilor mamare. În realitate, el are un efect contrar; după 5 ani s-a constatat apariţia tumorilor la foarte multe femei să­nătoase care au participat la expe­riment. În plus, tamoxifenul pro­duce trombocitopenie (scăderea nu­mărului de plachete sanguine, boa­lă deseori mor­tală), vasculită pur­purică (inflamaţia peretelui in­tern al vaselor sanguine), alterări corneene şi retiniene, edeme, hemo-ragii, vertij, cefalee, depresii.[12] 
Profesor Ioan Vladuca

Extras din Dictatura pseudo-stiintei 
Fundatia Petru Voda

---

[1] Ibidem, p. 324.

[2] cf. Dr. Louis de Brouwer, Mafia farmaceutică şi agro-alimentară, Ed. Excalibur, Bucureşti, 2007, p. 314-315.

[3] Ibidem, p. 219.

[4] Ibidem, p. 324-325.

[5] Claudia Laslo, Reîncepe campania de vaccinare împotriva HPV, în revista Presa Ortodoxă, anul 2009, nr. 6.

[6] Claudia Laslo, Gripa A H1N1 o propagandă pentru O.M.S.?, în revista Presa Ortodoxă, anul 2009, nr. 6.

[7] cf. Dr. Louis de Brouwer, Mafia farmaceutică şi agro-alimentară, Ed. Excalibur, Bucureşti, 2007, p. 206-207.

[8] Dr. Louis de Brouwer, Mafia farmaceutică şi agro-alimentară, Ed. Excalibur, Bucureşti, 2007, p. 232-233.

[9] Ibidem, p. 235-236.

[10] cf. Dr. Louis de Brouwer, Mafia farmaceutică şi agro-alimentară, Ed. Excalibur, Bucureşti, 2007, p. 230.

[11] Dr. Louis de Brouwer, Mafia farmaceutică şi agro-alimentară, Ed. Excalibur, Bucureşti, 2007, p. 232.

[12] Ibidem, p. 320-321.